Ciclul inflaționist și mărfurile pentru următorii ani

Începând cu anul 2018 când economia globală oferea semnale de încetinire, cea mai mare întrebare a investitorilor era reprezentată de alocarea strategică a portofoliului. Cum ne puteam poziționa fondurile pentru a trece cu bine peste un bear-market (piață dominată de scădere) prelungit sau o piață care nu avea să ofere randamente anualizate care să ne satisfacă nevoile pe termen lung. Istoria ne demonstrează faptul că atât analiștii, cât și investitorii s-au restrâns în două tabere defapt: o parte care cred că politicile monetare neconvenționale, precum QE (Quantitative Easing sau tipărire de bani) generează inflație, ceea ce nu este adevărat, datele recente, mai exact după Marea Criză financiară din 2008-2010, susțin această ipoteză. Iar cel de-al doilea grup sunt cei care consideră că politicile monetare de tip QE nu sunt niciodată inflaționiste, ba chiar deflaționiste, de asemenea nu este complet adevărat. Considerăm că este necesar să luăm în considerare Politica Fiscală, pe lângă cea monetară. Menționăm faptul că politica fiscală poate acționa în afara sistemului bancar și astfel poate scoate economia dintr-o perioadă deflaționistă și chiar poate genera inflație. Indicele Prețurilor de Consum, sau indicatorul folosit de băncile centrale pentru a măsura inflația, poate fi afectat într-un mod sau altul de politicile monetare, dar mai ales de cele fiscale. Dorim să reamintim faptul că spre exemplu avansul tehnologic, dar și o indatorare excesivă reprezintă cauze clare pentru susținerea unui mediu deflaționist: avansul tehnologic pentru că aduce cu sine reducerea forței de muncă și astfel viteza de rotație a banilor în economie scade, iar îndatorarea excesivă pentru că afectează cheltuielile consumatorului în sens negativ. Cele două menționate mai sus reprezintă pârghiile care au constituit cauzele unui mediu deflaționist la care am asistat în ultimul deceniu.
 
 
 
Un alt grafic ce merită atentia unui investitor care caută valoare într-un posibil mediu inflaționist este raportul S&P Global Commodity Index versus Indicele S&P500. Se poate evidentia foarte clar faptul că mărfurile globale sunt mult subevaluate comparativ cu cel mai important indice international – S&P500. Evident nu toate mărfurile au aceeași importanță, respectiv pondere în indicele mărfurilor GSCI. În momentul de față energia reprezină cel mai mult – 63%, cerealele și animalele vii – 21%, metalele industriale – 9%, metalele prețioase – 4%, iar bunurile ușoare de consum reprezintă cel mai puțin – 3%. În cazul în care ipoteza prezentată de noi se validează în lunile și anii urmatori, atunci am putea fi martorii unor creșteri susținute pe sectoarele prezentate mai sus. O alocare tactică cu precădere în mărfuri ar putea oferi o valoare adaugată considerabilă portofoliului.